Manual unic sau alternativ. Chiar contează?

Când spuneam că Ecaterinca Andronescu e cel mai prost ministru pe care l-a avut vreodată învăţământul românesc habar n-aveam că, pe undeva, există un specimen numit Liviu Pop care, la un moment dat, va prelua portofoliul Educaţiei doar pentru a demonstra că se poate şi mai rău decât cu Ecaterina Andronescu.

Momentan, ministrul „Genunche”, cel care face praf limba română de câte ori deschide gura, a reuşit în mod admirabil să abată atenţia de la adevăratele probleme ale învăţământului stârnind o serioasă vâlvă mediatică cu revenirea la manualul unic.

Evident, s-a inflamat toată lumea, mai tot omul simte nevoia să-şi dea cu părerea pe subiect, fie că ştie despre ce vorbeşte, fie că doar are pretenţia că se pricepe. Aparent, toţi se pricep, toţi sunt experţi. Cei mai mulţi resping cu vehemenţă ideea unui manual unic pretinzând că aşa ceva o să ne ducă înapoi cu 27 de ani. Adică pe vremea Odiosului Împuşcat.

De parcă manualele alternative ne-au dus tare departe de acele vremuri… Ba, dacă e să ne raportăm la calitatea majorităţii manualelor alternative putem spune că ne-au dus chiar mai jos decât perioada de final a „Epocii de Aur”. Să ne amintim acele celebre manuale de istorie în care Andreea Esca ocupa mai mult spaţiu decât Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul la un loc. Sau de cărţile de geografie în care se găsesc hărţi pe care România se învecinează cu Iugoslavia. Ori cărţi ieşite de sub tipar anul trecut în care e precizat că în Italia se foloseşte încă Lira Italiană, în Franţa Francul. Dacă e să te iei după ce scrie acolo România încă se mai milogeşte să fie primită în UE.

În multe din manualele alternative nu se regăsesc lecţiile din programă sau se găsesc lecţii care nu sunt trecute în pomenita programă. Amatorismul celor care realizează manualele e greu de ignorat dar nu trebuie trecut cu vederea că e vorba de bani grei. Drepturile de autor sunt foarte consistente; un autor de manual poate încasa într-un an mai mult decât Cărtărescu în toată viaţa. Prin urmare, singura explicaţie pentru calitatea slabă a manualelor e comisionul. Învârtelile la nivel înalt…

E chiar aşa de valoros manualul alternativ în condiţiile în care una ceri tu, ca profesor, şi primeşti ce se găseşte prin magazii (şi aici intervin relaţiile ălora care au scris manualele)? În condiţiile în care la o clasă găseşti şi câte trei rânduri de manuale alternative (am păţit-o, şi nu doar odată). Ceri un manual, primeşti altul. Te transferi la altă şcoală şi constaţi că acolo profesorul care a predat înaintea ta a mers pe altă variantă de manual decât cea dragă ţie (să presupunem, de dragul discuţiei, că acolo toţi elevii au acelaşi tip de manual). Tu ceri manualul preferat atunci când se face comanda de manuale pentru anul următor dar, surpriză! nu poţi comanda tot stocul necesar. Se merge pe completări. Aşa că nu poţi comanda decât câteva cărţi. Şi cu puţin noroc s-ar putea chiar să le primeşti. Haos pe toată linia, asta e realitatea.

Manual unic?! Când spui asta e semn clar că bătălia pentru drepturile de autor o să se acutizeze. Piloşii vor avea întâietate în faţa profesorilor competenţi. Pentru că manualele, indiferent că vor fi unice sau alternative, trebuie realizate de oameni care au muncit ani întregi la catedră şi nu de deştepţi care nu au păşit în viaţa lor într-o sală de clasă cu catalogul sub braţ. Dacă în ceea ce priveşte manualele alternative autorii competenţi mai aveau o şansă, în cazul manualului unic nici pomeneală.

Marea problemă nu e manualul unic sau alternativ ci cine anume concepe aceste manuale. Şi cât timp privilegiul de a face manuale va reveni unor persoane care nu au tangenţă cu învăţământul, nu cred că e aşa de important dacă vom avea manuale unice sau alternative, dacă acestea vor fi tipărite de EDP sau oricare altă editură din România. Important ar fi să avem manuale adevărate, adaptate nevoilor şi posibilităţilor elevului care învaţă în şcolile din România şi nu manuale nerealiste, care se adresează greu de găsit în realitatea tristă pe care o trăim.

Unic sau alternativ? Nu contează atâta timp cât de conceperea manualelor se vor ocupa aceiaşi favorizaţi ai sistemului. Care se dovedesc geniali în lipsa practicii directe de care orice profesor care vrea să redacteze un manual are atâta nevoie.

Cât timp şmecherii de sistem vor face legea, manualul e încă una dintre problemele ce nu-şi va găsi în veci rezolvare.